Râurile mai mari din sudul țării sunt: Jiu, care străbate cele două bazine carbonifere, Petroșani și Rovinari-Motru; Oltul, care ferăstruiește Carpații în mai multe defilee; Argeșul, care traversează Muntenia în diagonală, iar afluentul său, Dâmbovița, trece prin București; Ialomița, care străbate Bărăganul de la vest la est. În estul țării, Siretul adună mari afluenți din Carpați (între care Moldova, Bistrița, Trotuș, Buzău) și din Podișul Moldovei (Bârladul), înregistrând, aproape de vărsarea în Dunăre, cel mai mare debit al râurilor interioare; Prutul e cel mai mare rau din România,cu un debit foarte mare și o lungime foarte lungă.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Nume stravechi |
Debit |
| Dunărea |
1075 km |
1 |
Danubius |
6.500 m³/s |
Este al doilea fluviu ca lungime din Europa (după Volga). Izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri numite Brigach și Breg ce izvorăsc de sub vârful Kandel (1241m) și se unesc în orașul Donaueschingen (altitudine: 678 m).
Dunărea curge către sud-est, pe o distanță de 2.858 km, până la Marea Neagră. La vărsarea fluviului în Marea Neagră s-a format Delta Dunării.
Punctul de vărsare a Dunării în Marea Neagră se face prin Sulina. Porturile acestuia sunt: Orșova, Drobeta Turnu Severin, Tulcea, Galati, Braila.
Napoleon numea Dunărea „regele râurilor europene”, iar Nicolae Iorga, „cea mai bogată în daruri”, ea bucurându-se de atenția popoarelor continentului; pe malurile ei s-au făurit și au durat până în zilele noastre civilizații milenare. Pentru Țara Românească și pentru Moldova, fluviul Dunărea a fost linia luptelor cu Imperiul Otoman: „Oriunde ați vedea-o în țara noastră, Dunărea e ca o ființă care a văzut și a suferit multe și poartă în chipul său urma tuturor luptelor” (George Vâlsan).
Denumirea dată de romani "Danubius" însemnând Zeul fluviilor.
În Lunca Dunării se află multe așezări printre care 18 orașe (Moldova Nouă, Orșova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Fetești, Cernavodă, Hârșova, Brăila, Galați, Isaccea, Tulcea și Sulina), fiind traversată de 5 șosele și 3 căi ferate.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Nume stravechi |
Debit |
| Mureș |
761 km |
2 |
Maris |
186,3 m³/s |
Izvorăște din Munții Hășmașu Mare, străbate Depresiunea Giurgeu și Defileul Deda-Toplița, traversează Transilvania separând Podișul Târnavelor de Câmpia Transilvaniei, străbate culoarul Alba-Iulia - Turda, în Carpații Occidentali separă Munții Apuseni de Munții Poiana Ruscă, străbate Dealurile de Vest, Câmpia de Vest trecând prin municipiul Arad spre Ungaria, unde se varsă în râul Tisa.
Afluenți: Târnava Mare, Târnava Mică (din Carpații Orientali) ce se unesc la Blaj județul Alba, Sebeș, Strei (din Carpații Meridionali), Arieș și Ampoi (din Munții Apuseni).
Orașe principale: Reghin, Târgu Mureș, Alba Iulia, Deva, Arad.
Încă din perioada antichității, râul Mureș a fost o cale navigabilă foarte intens folosită atât pentru traficul comercial cât și în scop strategic, devenind o adevărată autostradă a zonei de la Nord de Dunăre. Menționat de Herodot încă din anul 484 î hr, cu 4 secole înainte de crearea Drumului Mătăsii.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Nume stravechi |
Debit |
| Prut |
742 km |
3 |
Pyretus |
110 m³/s |
Izvorăște în apropiere de muntele Hoverla din Carpații Păduroși din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre, unde este insula Ostrovul Prut, lângă Reni, la est de orașul Galați. Formează granița României cu Republica Moldova și parțial cu Ucraina. Orașele care le străbate, Darabani și Huși
Mihail Sadoveanu, vizitând Basarabia, a lăsat următoarea descriere: „Apele acelea nesfârșite care domneau pretutindeni într-un ținut întreg alcătuiau o stăpânire a necunoscutului și a tainei. De la mistrețul ce dormitează pe plavii, de la lebedele și pelicanii care înspumează noaptea înegrul ghiolurilor până la popoarele de păsărele, până la puzderia de pești, până la nesfârșitele miliarde de gângănii – toate trăiesc din apele acestea care au întins o bogată împărăție, care aduc nămolul plin de hrană din munții și câmpiile depărtării…”.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Nume stravechi |
Debit |
| Olt |
615 km |
4 |
Alutus |
174 m³/s |
Este unul din cele mai importante râuri din România. Acesta izvorăște din Carpații Orientali, mai precis din Munții Giurgeu, de acolo de unde aceștia intră în contact cu Munții Hășmaș prin Trecătoarea Oltului. Râul Olt curge prin județele Harghita, Covasna, Brașov, Sibiu, Vâlcea, Olt și Teleorman.
Principalele orașe prin care trece sunt: Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Făgăraș, Râmnicu Vâlcea și Slatina. Oltul se varsă în Dunăre lângă Turnu Măgurele, la Islaz.
Parcurge un traseu complex: Depresiunea Ciucului, Depresiunea Brașovului, Depresiunea Făgărașului, Defileul Turnu Roșu-Cozia, Subcarpații și Podișul Getic, Câmpia Română.
Pe Olt există aproape 30 de lacuri de acumulare.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Nume stravechi |
Debit |
| Siret |
559 km |
5 |
Hierasus |
250 m³/s |
Izvorăște din Munții Obcinele Bucovinei, aflați în Bucovina de Nord (astăzi regiunea Cernăuți a Ucrainei), la o altitudine de 1.238 m și se varsă în Dunăre, lângă orașul Galați. Izvoarele sale se află în apropiere de localitatea Șipotele pe Siret (raionul Vijnița).
Principalii afluenți ai Siretului sunt: pe partea dreaptă, Siretul Mic, Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna și Buzău; pe partea stângă, Polocin și Bârlad.
Principalele localități traversate Siret, Grămești, Zvoriștea, Berești, Fântânele, Liteni, Dolhasca, Probota, Lespezi,Pașcani, Stolniceni-Prăjescu, Roman, Bacău, Adjud, Galați.
În antichitate, râul Siret a fost cunoscut sub numele de Hierasus (adică Sfântul, în limba greacă), denumire sub care apare în "Geographia" lui Ptolemeu (circa 87 d.Hr. - circa 165 d.Hr.).
În lucrarea sa ”Descrierea Moldovei”, scrisă în limba latină în perioada 1714-1716, voievodul cărturar Dimitrie Cantemir descrie astfel acest râu: "Și Siretul este un râu al Moldovei, venind dinspre hotarul ei de sus, dinspre Lehia, curge spre miazăzi și se varsă în Dunăre prin două guri. E un râu lat și adânc, însă, fiind înconjurat din toate părțile de păduri și munți, iar pe alocuri împiedicat de vaduri, până acum nu s-a putut deschide pretutindeni o cale pentru corăbii.".
 |
Mărime |
Locul după marime |
Nume stravechi |
Debit |
| Ialomița |
417 km |
6 |
Naparis |
42,7 m³/s |
Izvorăște din Carpații Meridionali (Munții Bucegi) și își desfășoară albia pe o lungime de 400 km.
Valea Ialomiței coincide cu unul dintre cele mai importante trasee ale transhumanței: "drumul oii" pornea din Carpați și înainta până la confluența Ialomiței cu Dunărea.
În anul 1442 voievodul Iancu de Hunedoara a repurtat o victorie pe cursul superior al râului, în Bătălia de pe Ialomița.
Potrivit lingvistului Dragoș Moldovanu, care reevaluează minuțios stadiul problemei, numele râului a fost dat de slavii așezați în regiune, forma inițială fiind *Ilavǐnika ”lutoasa”, un derivat din slavul ilu ”lut”. Numele este perfect motivat din punct de vedere geografic: râul străbate un sol argilos.
Afluenții principali ai Ialomiței sunt:
Prahova,
Cricovul Sărat,
Cricovul Dulce.
Suprafața totală a lacurilor naturale din bazinul hidrografic Ialomița este de 1.982 ha, principalele lacuri fiind Lacul Strachina, Amara, Fundata, Iezer și Bentu.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Nume stravechi |
Debit |
| Someș |
376 km |
7 |
Samus |
125 m³/s |
Bazinul hidrografic se formează prin unirea pe teritoriul comunei Mica, la circa 4 km în amonte de municipiul Dej, a râului Someșul Mare cu Someșul Mic. Someșul Mic (format prin confluența Someșului Rece cu Someșul Cald) are izvorul în Munții Apuseni, iar Someșul Mare izvorăște din Munții Rodnei.
Afluenții cu aport hidrologic semnificativ sunt: Șieu, Someșul Mic, Almaș, Lăpuș.
Denumirea râului Someș provine din limba dacă, de la cuvântul Samus, însemnând "agitat", "învolburat", "clocotitor", "pestriț", "amestecat". Unii istorici precizează și denumirea latină sąmyšis, cu înțelesul de "confuzie", "dezordine".
 |
Mărime |
Locul după marime |
Nume stravechi |
Debit |
| Argeș |
350 km |
8 |
Ordessos |
73 m³/s |
Este un curs de apă din S-SE României, afluent al Dunării la Oltenița. Izvorăște din partea central-vestică a culmii principale a Munților Făgăraș prin doi afluenți: Buda și Capra.
Înspre zona municipiului Pitești, râul Argeș are o direcție de curgere N-S, drenând mai întâi pantele sudice ale Munților Făgăraș, străbate apoi Muscelele Argeșului și Dealurile Argeșului, iar după ce separă Piemontul Cotmeana (în V) de Piemontul Cândești (în E), intră în câmpie, unde udă multe subunități din Câmpia Română.
Alexandru Vlahuță realizează o descriere armonioasă a cursului râului Argeș in capitolul Pe Argeș. Curtea de Argeș a volumului său de proză România Pitorească: "Numai Argeșul, călător fără odihnă, trece pe spintecătura văilor, și undele lui vorbesc într-una, cînd mai tare, cînd mai încet. Vorbesc undele lui de măreția și frumsețile Negoiului, din coapsa căruia au izvorît. Trece bătrînul Argeș pe vale, îndoindu-și albia spre răsărit pe lîngă orașul Pitești... De-aici, din ce în ce mai potolit se lasă în largul neteziș al cîmpiilor, și, după ce-și trage, în matca-i nisipoasă, din stînga Neajlovul și Glavaciorul, din dreapta Vîlsanului, Rîul Doamnei, Sabarul și Dîmbovița, abate spre miazăzi, taie șesul Ilfovului și merge de se toarnă în Dunăre în dreptul Olteniții.".
 |
Mărime |
Locul după marime |
Nume stravechi |
Debit |
| Jiu |
339 km |
9 |
Rhabon |
94 m³/s |
Se formează prin unirea Jiului de Est cu Jiul de Vest în apropiere de Petroșani. Jiul, cu izvoarele în Carpații Meridionali (în Godeanu și în Parâng), străbate mai multe unități geografice (Depresiunea Petroșani, Depresiunea Târgu Jiu, Podișul Getic, Câmpia Română) și primește ca afluenți principali Motrul și Gilortul.
În Geografia lui Ptolemeu, numele antic al Jiului este tradus din latină Arabibus fluvius adică „râul ce se pogoară din țara Arabilor”.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Nume stravechi |
Debit |
| Buzău |
302 km |
10 |
Mousaios |
28,5 m³/s |
Este cea mai importantă apă curgătoare care străbate județul Buzău. Izvorăște din Carpații de Curbură din Munții Ciucaș și se varsă în Siret. Vechea denumire în limba greacă veche a râului Buzău și a orașului Buzău, atestată în secolul IV î Hr, a fost Mousaios.
În sectorul subcarpatic și cel montan, afluenții mai importanți sunt: Râul Bâsca Roziliei, Râul Bâsca Chiojdului, Pănătău, Slănic și Câlnău.
Alte râuri importante din țara noastră în ordinea lungimii:
Dâmbovița - 286 km, Bistrița - 283 km, Jijia - 275 km, Târnava Mare - 246 km, Timiș - 244 km, Crișul Alb - 234 km, Vedea - 224 km, Moldova - 213 km, Bârlad - 207 km, Târnava Mică - 196 km, Prahova - 193 km, Neajlov - 186 km, Olteț - 185 km, Someșul Mic - 178 km, Suceava - 173 km, Bega - 170 km, Arieș - 166 km, Trotuș - 162 km, Putna - 144 km, Tisa - 65 km.
O atracție mare ale râurilor este pescuitul, unde găsim o varietate mare de pești. Întâlnim peisaje la tot pasul pe lângă aceste râuri care te surprind plăcut de multe ori.
Website oficial: www.orangehub.ro
Facebook: Photography orangehub.ro
Citește și alte articole aici
-> Blogul lui cocktail
Câteva imagini despre astronomie
|
