Istorie Petrolul Ploiești

   

Înainte de numele Petrolul Ploiești, echipa s-a numit Juventus București din anul 1924 care s-a format prin "Fuziunea Romcomit - Triumf". Juventus a fost una dintre echipele cele mai iubite de publicul românesc, datorită jocului său elegant, spectaculos, modului corect de a-și apăra șansele și a respecta adversarii. Jucătorii juventiști aveau o educație sportivă și civică aleasă. Ținuta lor dincolo de teren era ireproșabilă, ca de altfel și cea a conducătorilor, care erau întotdeauna un exemplu demn de urmat.

Noul club Juventus București a purtat câteva meciuri amicale demne cartea de istorie a fotbalului românesc. La 29 iunie 1925, pe Stadionul Romcomit, Juventus învinge puternica formație cehă SK Slavia Praga cu scorul de 2-1 în fața a 4000 de suporteri. Pentru ai noștri au marcat Melchior și Brauchler. La 6 septembrie Juventus învinge echipa Slavia Sofia cu 3-0.

La 8 iunie 1930 pe Stadionul Romcomit are loc finala Campionatului dintre Juventus și Gloria CFR Arad care se încheie cu scorul de 3-0 (2-0). Au marcat Raffinski,Maior II și Melchior. Astfel juventini bucureșteni devin campioni în Regatul României.
Gazeta Sporturilor titra "Noul campion național".
"Îmi aduc aminte că în ziua aceea, cerberul arenei (n.r. stadionul Romcomit), "nea Iancu" garderobierul, s-a îmbătat de bucurie. Noi, copii, după meci, am reușit să ne strecurăm în vestiarul jucătorilor, unde am vazut cântarul și tabla neagră despre care am auzit vorbindu-se. Gustav Hlaway, antrenorul, cântărea pe fiecare jucator dupa meci; kilogramele în minus indicau efortul depus in timpul partidei."(Mihai Flamaropol, Amintiri din fotbal și hochei)

După 23 de ani Juventus avea să-și schimbe numele. Juventus devine pe rând Distribuția, Competrol, Partizanul, Energia și Flacăra. În 1952, se mută la Ploiești împreună cu o mare parte din efectivul de jucători. Și prin urmare se naște Petrolul Ploiești.

Click pe poza pentru a mari.

În anii după al doilea război mondial, echipa a purtat diverse nume, care au reflectat trecerea țării la regimul comunist, respectiv: Distribuția, Competrol, Partizanul, Energia și Flacăra.

După al doilea război mondial, ca urmare a noi organizații comuniste din teren de sport, Juventus a fost preluată de către compania de stat de petrol, aceasta a schimbat numele de mai multe ori, iar în anul 1952 a transferat la Ploiești, în cazul în care devine locale, echipa Petrolul.

Jucători importanți: Emerich Vogl, Ștefan Wetzer, Rudolf Wetzer, Nicolae Gorgorin, Ilie Oană (consacrat apoi la Petrolul), Mihai Flamaropol, Coloman Braun Bogdan, Ladislau Raffinsky.

În iarna anului 1951, la finele acelui sezon, echipa de fotbal Juventus București a fost desființată, iar jucătorii ei s-au transferat la divizionara secundă Partizanul Ploiești formând echipa Flacăra Ploiești și preluând locul din prima ligă al defunctei Juventus București si apoi in 1956, Flacăra a devenit Energia. Un campionat foarte interesant este cel din 1958. După 3 etape Energia era pe locul 8, dar apoi după fiecare etapă a urcat câte un singur loc, deci a ocupat succesiv locurile 7,6,5,4,3,2 și 1, la 24 noiembrie 1957. În decembrie 1957 echipa și-a schimbat numele în Petrolul. Toamna lui 1958 a însemnat pentru Petrolul debutul în Cupa Campionilor Europeni, dar campionii Germaniei de est, Wismut Karl Marx Stadt, s-au dovedit mai puternici. Petrolul a pierdut la Aue (4-2), a câștigat la Ploiești, 2-0.

În 1962 s-a înregistrat cea mai bună participare românească în aceasta competiție pentru viitorii 20 de ani, Petrolul eliminând Spartak Brno (4-0 la Ploiești) și selecționata orașului Leipzig după 3 meciuri, ultimul jucat la Budapesta. Adversarul din sferturi a fost Ferencváros, care a eliminat Petrolul (0-2 la Budapesta, 1-0 la Ploiești). Petrolul s-a despărțit pentru totdeauna la 14 iulie 1963 de Constantin Tabarcea, jucător care s-a prăbușit pe terenul din Ploiești, în minutul 14, în ziua de 14 iulie 1963, în ultima etapă disputată cu Dinamo Bacău, la scorul de 0-0. Băcăuanii au pierdut acel meci cu 4-0, iar peste o săptămână Petrolul a cucerit Cupa României, întrecând nou-promovată Siderurgistul Galați cu 6-1.

Petrolul a debutat în august 1965 în „Divizia A” cu două victorii, dar a cedat pasul giuleștenilor, care aveau 19 puncte după 11 mecuri, și 5 puncte avans față de ploieșteni. Numai 4 meciuri au mai jucat petroliștii și au trecut pe primul loc, iar la 31 martie 1966, golul din corner marcat de Virgil Dridea în poarta Rapidului i-a scos pe aceștia din lupta pentru titlu, Petrolul terminând campionatul cu 6 puncte avans.

12 octombrie 1966 a rămas în istorie ca data în care Liverpool F.C. a fost întrecută de o echipă românească, aceasta fiind campioana României, Petrolul. După 0-2 la Liverpool, Petrolul câștigă cu 3-1 acasă și îi obliga pe campionii Angliei (țară a cărei națională era campioană mondială) să joace un al treilea meci, pe stadionul Heysel din Bruxelles.

PETROLUL: M. IONESCU – PAHONȚU, BOC, FLOREA, MOCANU – DINCUȚĂ, DRAGOMIR – MOLDOVEANU, DRIDEA I, BADEA, DRIDEA II.

În 1992 multele SA-uri care trăiau din petrol nu au mai dorit să întrețină echipa și aceasta a renunțat la numele de Petrolul, luând numele altei echipe dispărute în 1948: FC Ploiești. Numele „Petrolul” a revenit în 1993, antrenor este numit Ion Marin, format ca antrenor la Flacăra Moreni.
Acesta a reușit să aducă la Ploiești Cupa României în 1995, jucând împotriva Rapidului și reușind să câștige în urma loviturilor de la 11 metri, transformând 5 lovituri din 5.

Petrolul intră tot mai mult sub patronajul președintelui sindicatelor din Petrom, Liviu Luca, și ploieștenii au un vârf de formă la sfârșitul turului 2000-2001, terminat pe locul 2.

Palmares

Liga I: Campionate câștigate (4): 1929-30, 1957-58, 1958-59, 1965-66
Locul 2 (2): 1955, 1961-62

Cupa României: Cupe câștigate (3): 1962-63, 1994-95, 2012-2013
Finalistă (1): 1952

Cel mai bun traseu din Cupele Europene a fost Cupa UEFA
sferturi de finală (1962-1963).

Istoria antrenorilor
1954 Ilie Oană
1964 Constantin Cernăianu
1967 Ilie Oană
1969 Constantin Cernăianu
1971 Ilie Oană
1973 Mircea Dridea
1973 Dumitrescu Gheorghe
1975 Mihai Mocanu
1976 Valentin Stănescu
1980 Traian Ionescu


1981 Mircea Dridea
1982 Viorel Mateianu
1983 Petre Dragomir
1985 Mircea Dridea
1987 Constantin Moldoveanu
1987 Camil Oprișan
1989 Virgil Dridea
1992 Ion Marin
1996 Ioan Andone
1997 Alexandru Pall
1998 Constantin Moldoveanu
1999 Virgil Dridea
2000 Victor Roșca
2001 Marin Barbu
2001 Costel Lazăr
2002 Octavian Grigore
2003 Florin Marin
2004 Virgil Dridea
2005 Vasile Cosarek
2005 Valeriu Răchită
2006 Marin Barbu
2006 Rino Lavezzini
2007 Octavian Grigore
2007 Ștefan Nanu
2008 Eusebiu Tudor
2009 Valeriu Răchită
2012 Gheorghe Mulțescu
2012 Mircea Rednic
2012 Cosmin Contra
2014 Răzvan Lucescu

2014 Gheorghe Mulțescu
2015 Mircea Rednic
2015 Valentin Sinescu
2015 Tibor Selymeș
2015 Eusebiu Tudor
2015 Mihai Stoichiță
2016 Constantin Schumacher
2016 Ionel Gane
2016 Octavian Grigore