Cel mai mare corp ceresc e Soarele și reprezintă aproximativ 99,8 din masa totală a sistemului nostru. Cea mai apropiată stea Proxima Centauri, aflată la 4,22 ani lumină. Cel mai apropiat sistem planetar este Alpha Centauri, aflat la 4,37 ani lumină.
În sistemul nostru s-ar afla și: 5 planete pitice, 420 sateliți naturali, 624.731 planete mici, 622.545 asteroizi și 3263 comete.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Formă corp ceresc |
Temperatură |
| Soarele |
6090 mld km² |
1 |
Stea |
Centru: 15.099.726 °C
Fotosferă: 5.498.85 °C
Coroană: ≈ 5.000 °C |
Este steaua din centrul sistemului solar, o sferă formată din plasmă
fierbinte, ținută de gravitație și modelată de un câmp magnetic. Fiind considerată cea mai importantă sursă de energie pentru viață. Diametrul său este de 1,39 milioane km. Ocupă aproape în totalitate sistemul solar (99,8%). Aproape 3 sferturi ale soarelui este formată din hidrogen (73%), heliu (25%), iar restul 2% reprezintă în cantități mici elemente grele, oxigen, carbon, neon și fier.
În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen în heliu în fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie. Această energie, care poate dura între 10.000 și 170.000 de ani să scape din nucleul său, este sursa luminii și a căldurii Soarelui.
Lumina călătorește de la orizontul Soarelui la orizontul Pământului în aproximativ 8 minute și 19 secunde.
Cu alte cuvinte Soarele ne încântă zilnic cu apusul și răsăritul său, făcând peisajele din fiecare colț al lumii tot mai frumoase.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Formă corp ceresc |
Viteză medie |
Timp rotație în jurul soarelui |
| Mercur |
74,8 mil km² |
9 |
Planetă |
47,87 km/s |
88 zile |
Este cea mai apropiată planetă de Soare și poate fi vizibilă imediat după apusul soarelui. Fizic, planeta Mercur este similară în aparență cu Luna, fiind împânzită de cratere. Ea nu are sateliți naturali și nici o atmosferă mai densă.
Observații înregistrate ale planetei Mercur datează din vremea sumerienilor, în al treilea mileniu înaintea erei noastre. Romanii au numit planeta după zeul mesager Mercur (în Grecia Hermes, în Babilonia Nabu), probabil datorită mișcării aparent rapide. pe cerul crepuscular.
Culturile chineză, coreană, japoneză și vietnameză fac referiri la planeta Mercur sub denumirea de „Steaua apei”, denumire bazată pe cele Cinci Elemente.
Mercur și-a lăsat numele în denumirea zilei săptămânii care urmează după marți, și anume miercuri.
Are un diametru de 4.879 km la ecuator și compoziție are aproximativ 70 % metale și 30 % silicați (31,7% potasiu, 24,9% sodiu, 9,5% oxigen atomic, 7% argon, 5,9% heliu, 5,6% oxigen molecular, 5,2% azot, 3,6% CO2, 3,4% apă, 3,2% hidrogen).
Prima sondă spațială care a vizitat planeta Mercur este Mariner 10 produsă de NASA (1974-1975).
Din 2011, sonda spațială MESSENGER orbitează în jurul planetei pentru a studia compoziția chimică, geologia și câmpul magnetic.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Formă corp ceresc |
Viteză medie |
Timp rotație în jurul soarelui |
| Venus |
460 mil km² |
7 |
Planetă |
35,02 km/s |
224 zile |
Cunoscut ca și Luceafărul este a doua planetă de la Soare. Este numită după zeița romană a iubirii și frumuseții. Este al treilea obiect natural ca luminozitate pe cerul nopții după Soare și Lună.
Compoziția atmosferică este de 96,5% dioxid de carbon, 3,5% azot, 0,2% alte gaze.
Venus își atinge luminozitatea maximă cu câteva ore înainte de răsărit sau după apus, motiv pentru care popular este cunoscută sub numele de Luceafărul de dimineață și Luceafărul de seară. Planeta nu are nici un satelit, caracteristică pe care o împărtășește doar cu Mercur între planetele din Sistemul Solar.
Venus este de departe cea mai fierbinte planetă din Sistemul Solar, cu o temperatură medie a suprafeței de 462 °C, chiar dacă Mercur este mai aproape de Soare. Venus este acoperită cu un strat opac de nori de acid sulfuric care reflectă bine și nu permit observarea suprafeței sale din spațiu în lumină vizibilă. Există presupuneri că pe Venus au existat oceane în trecut, ca pe Pământ, dar s-au evaporat pe măsură ce temperatura suprafeței a crescut.
Fiind una dintre cele mai strălucitoare obiecte de pe cer, Venus a fost un element principal în cultura umană încă din cele mai vechi timpuri; a fost o inspirație primordială pentru scriitori și poeți. Venus a fost prima planetă căreia i s-au trasat mișcările pe cer, încă din mileniu 2 î Hr.
A fost vizitată pentru prima dată de nava spațială Mariner 2 în 1962 și de prima navă care a fost debarcată cu succes, Venera 7 în 1970, sonda Magellan în 1991.
Diametrul lui Venus este de 12.103,6 km, este similar cu Pământul ca mărime și masă și este adesea descris ca ”sora” acestuia.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Formă corp ceresc |
Viteză medie |
Timp rotație în jurul soarelui |
| Pământ |
510 mil km² |
6 |
Planetă |
29,78 km/s |
365 zile |
Numit și Terra sau ”Planeta albastră” este a treia planetă de la Soare. Are în compoziție 78% azot, 20,9% oxigen și aproximativ 1% alte gaze.
Este singurul corp ceresc despre care se știe că adăpostește viață. Aproximativ 29,2% din suprafața Pământului este un uscat format din continente și insule. Restul de 70,8% este acoperit cu apă, în mare parte de oceane, mări, golfuri și alte corpuri de apă sărată, dar și de lacuri, râuri și alte ape dulci, care împreună constituie hidrosfera.
Regiunile tropicale primesc mai multă energie solară decât regiunile polare și este redistribuită de circulația atmosferică și oceanică. Gazele cu efect de seră joacă, de asemenea, un rol important în reglarea temperaturii suprafeței.
Aproape 8 miliarde de oameni trăiesc pe Pământ și depind de biosfera și resursele sale naturale pentru supraviețuire. Oamenii au un impact din ce în ce mai mare asupra suprafeței Pământului, a hidrologiei, a proceselor atmosferice și a altor vieți.
Are un singur satelit natural; Luna. De-al lungul timpului au fost lansate 1800 sateliți artificiali.
Continentele au fost fomate de tectonica plăcilor, un proces condus în cele din urmă de pierderea continuă a căldurii din interiorul Pământului. De-a lungul a sute de milioane de ani, supercontinentele s-au asamblat și s-au rupt. Cu aproximativ 750 de milioane de ani în urmă, unul dintre cele mai vechi supercontinente cunoscute, Rodinia, a început să se destrame. Mai târziu, continentele s-au recombinat pentru a forma Pannotia (cu 600-540 milioane de ani în urmă), apoi Pangaea, care, de asemenea, s-a destrămat acum 180 milioane de ani în urmă.
Diametrul mediu este de 12.742 kilometri. Principalele deviații de pe suprafața Terrei sunt: Muntele Everest, cu 8.848 m deasupra nivelului mării și Groapa Marianelor, cu 10.925 m sub nivelul mării.
Compoziția chimică a planetei este; fier 32,1%, oxigen 30,1%, siliciu 15,1%, magneziu 13,9%, sulf 2,9%, nichel 1,8%, calciu 1,5%, aluminiu 1,4%, restul 1,2% în cantități mici alte elemente.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Formă corp ceresc |
Viteză medie |
Timp rotație în jurul soarelui |
| Marte |
144,7 mil km² |
8 |
Planetă |
24,13 km/s |
686 zile |
Este a patra planetă de la Soare și penultima ca mărime din Sistemul Solar. Marte poartă numele zeului roman al războiului și este adesea denumită Planeta Roșie, deoarece oxidul de fier predominant pe suprafața sa îi conferă un aspect roșiatic distinctiv între corpurile astronomice vizibile cu ochiul liber. Compoziția atmosferică; 95,6% dioxid de carbon, 1,93% argon, 1,89% azot, 0,14 oxigen, sub 1% alte gaze.
Marte găzduiește Muntele Olimp, cel mai mare vulcan și cel mai cunoscut munte de pe orice planetă din Sistemul Solar și Valles Marineris, unul dintre cele mai mari canioane din Sistemul Solar. Bazinul din emisfera nordică acoperă 40% din planetă și poate fi un semn de impact imens. Marte are doi sateliți, Phobos și Deimos, care sunt mici și au o formă neregulată.
Marte a fost explorată de numeroase nave spațiale fără echipaj. Mariner 4, lansat de NASA la 28 noiembrie 1964, a fost prima navă spațială care a vizitat Marte, cea mai mare apropiere de planetă având loc la 15 iulie 1965.
La 20 iulie 1976, Viking 1. Orbitatorul Mars Express, prima navă spațială a Agenției Spațiale Europeane a ajuns pe orbită la 25 decembrie 2003. NASA a aterizat roverul Curiosity la 6 august 2012. Roverul Perseverance a aterizat cu succes pe Marte la 18 februarie 2021.
Marte poate fi observat cu ușurință de pe Pământ cu ochiul liber, la fel și colorarea sa roșiatică.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Formă corp ceresc |
Viteză medie |
Timp rotație în jurul soarelui |
| Jupiter |
61,14 mld km² |
2 |
Planetă |
13,07 km/s |
4332 zile |
Fiind cea mai mare planetă (diametru ecuatorial de 142.984 km) și a 5 a la distanta de Soare. Este un gigant gazos cu o masă de o miime din cea a Soarelui, dar de două ori și jumătate decât masa totală a tuturor celorlalte planete din Sistemul Solar.
Jupiter este unul dintre cele mai strălucitoare obiecte vizibile cu ochiul liber pe cerul nopții și a fost cunoscut civilizațiilor antice încă de pe vremea istoriei înregistrate. Este numit după zeul roman Jupiter.
Jupiter este formată din trei sferturi de hidrogen și un sfert din heliu. Poate avea un nucleu stâncos din elemente mai grele.
Atmosfera exterioară este vizibil segregată în mai multe benzi la latitudini diferite, rezultând turbulențe și furtuni de-a lungul granițelor lor de interacțiune. Cel mai cunoscut detaliu al suprafeței sale este Marea Pată Roșie descoperită în secolul al XVII-lea cu un telescop, care este un anticiclon cu diametrul mai mare decât diametrul Pământului.
Jupiter are 79 de sateliți cunoscuți, cei mai importanți fiind; Io, Europa, Ganymede, Callisto.
Pioneer 10 a fost prima navă spațială care a vizitat planeta, apropiindu-se cel mai mult de planetă la 4 decembrie 1973; aproximativ un an mai târziu a urmat Pioneer 11. Voyager 1 a vizitat planeta în primăvara anului 1979, urmat de Voyager 2 în luna iulie a aceluiași an. Sonda spațială Galileo a ajuns la Jupiter în 1995. La sfârșitul lunii februarie 2007, Jupiter a fost vizitat de sonda New Horizons, care a folosit gravitația lui Jupiter pentru a-și crește viteza și s-a îndreptat spre Pluto. Cea mai recentă sondă care vizitează Jupiter este Juno, care a intrat pe orbită în jurul planetei la 4 iulie 2016.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Formă corp ceresc |
Viteză medie |
Timp rotație în jurul soarelui |
| Saturn |
42,7 mld km² |
3 |
Planetă |
9,68 km/s |
10.759 zile |
Este a șasea planetă de la Soare și a doua ca mărime din Sistemul Solar, după Jupiter. Este un gigant gazos cu o rază medie de aproximativ nouă ori mai mare decât cea a Pământului.
Are în compoziție atmosferică 96,3% hidrogen, 3,25% heliu și 0,45% metan.
Se găsesc 83 sateliți naturali; Titan, Rhea, Enceladus, Phoebe, Pandora, Prometeu, Pan, Atlas, Iapetus, Tetis, Dione, Mimas, Hyperion, Janus, Epimeteu.
Numele derivă de la zeul omonim al mitologiei romane, omologul titanul Cronos, din mitologia greacă; simbolul său astronomic este o reprezentare stilizată a secerei zeului agriculturii.
Cea mai faimoasă trăsătură a planetei este sistemul său inelar proeminent, care este compus în mare parte din particule de gheață, cu o cantitate mai mică de resturi stâncoase și praf.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Formă corp ceresc |
Viteză medie |
Timp rotație în jurul soarelui |
| Uranus |
8,11 mld km² |
4 |
Planetă |
6,80 km/s |
30.688 zile |
A șaptea planetă de la Soare. Numele său este o referință la zeul grec al cerului, Uranus, care, conform mitologiei grecești, a fost bunicul lui Zeus (Jupiter) și tatăl lui Cronos (Saturn). Este a treia planetă ca mărime și a patra ca masivitate din Sistemul Solar. Are cea mai rece atmosferă planetară, cu o temperatură minimă de −224 °C.
Are 27 sateliți; Miranda, Ariel, Umbriel, Titania, Oberon.
Compoziție atmosferică, 83% hidrogen, 15% heliu, 2,3% metan.
Înainte de descoperirea sa ca planetă, Uranus a fost observată în multe ocazii, dar în general a fost confundată cu o stea. Probabil cea mai veche observație cunoscută a fost a lui Hiparh, care în 128 î.Hr. e posibil s-o fi înregistrat ca o stea în catalogul său de stele, care mai târziu a fost încorporat în Almagestul lui Ptolemeu.
 |
Mărime |
Locul după marime |
Formă corp ceresc |
Viteză medie |
Timp rotație în jurul soarelui |
| Neptun |
7,61 mld km² |
5 |
Planetă |
5,43 km/s |
60.190 zile |
Ultima planetă de la Soare, numită după zeul roman al mării. Neptun a fost prima planetă găsită prin calcule matematice. Planeta Neptun a fost descoperită din cauza perturbărilor gravitaționale din orbita lui Uranus care l-au condus pe Alexis Bouvard să presupună existența unei a opta planete.
Are 14 sateliți naturali; Triton, Nereida; Proteus, Naiada, Thalassa, Despina, Galatea, Larissa.
Compoziție atmosferică; 80% hidrogen, 19% heliu, 1,5% metan.
În anul 1989, când Voyager 2 a ajuns în dreptul lui Neptun, s-a observat o pată mare întunecată, similară cu Marea Pată Roșie de pe Jupiter. Aceste fenomene meteorologice sunt produse de cele mai puternice vânturi din sistemul solar, ale căror viteze ating, conform măsurătorilor, 2100 km/h. De asemenea, deoarece Neptun este departe de Soare, are una dintre cele mai reci atmosfere din sistemul solar, temperaturile păturilor superioare ale norilor ajungând la -218 °C.
Planetele pitice identificate până în prezent includ asteroidul Ceres și obiectele transneptuniene: Pluto, Eris, Haumea și Makemake.
Website oficial: www.orangehub.ro
Facebook: Photography orangehub.ro
Citește și alte articole aici
-> Blogul lui cocktail
Câteva imagini despre astronomie
|
